Rugaciunea este felul nostru de a intra in legatura cu Dumnezeu,prin care ne aratam credinta,nadejdea si dragostea noastra.
Rugaciunea este de patru feluri:Rugaciunea launtrica,Rugaciunea exterioara,Rugaciunea personala si Rugaciunea comuna.
Rugaciunea launtrica se mai numeste si rugaciunea mintii,care se savarseste in tacere spre deosebire de rugaciunea exterioara care se rosteste cu voce tare.
Nimeni nu ne spune cat de des trebuie sa ne rugam.Aceasta depinde de cat de mare este iubirea noastra fata de Dumnezeu.Cu cat iubim mai mult pe Dumnezeu,cu atat suntem mai des in legatura cu EL.Cei mai vrednici sunt cei care se roaga neincetat lui Dumnezeu,dupa cum ne spune Hristos:,,trebuie sa se roage totdeauna"(Luca 18,1)
Ne putem ruga neincetat in gand sau in chip launtric.
Putem sa ne indreptam rugaciunile noastre tacute catre Dumnezeu,chiar si atunci cand calatorim sau cand lucram:laudandu-L,slavindu-L sau chemandu-l in ajutor.
Cea mai scurta rugaciune tacuta este ,,Doamne Iisuse,miluieste-ma pe mine!"
Ce este rugaciunea personala si ce este rugaciunea comuna?
Rugaciunea personala este aceea savarsita de om in singuratate, in sine sau tacut. Rugaciunea publica este rugaciunea omului insotita cu cea a altor oameni, in biserica sau in alt loc.
Ambele feluri de rugaciuni sunt obligatorii pentru fiecare crestin. Trebuie sa ne rugam tainic, launtric si, de asemenea, public si cu voce tare. Trebuie sa ne rugam in tot locul, si cand suntem singuri, dar si impreuna cu alti crestini, in biserica. Sfintii fac astfel.
Fiecare rugaciune are de obicei trei parti: multumire, cerere si marire. Mai intai, multumim lui Dumnezeu pentru tot ce am primit de la El, apoi il rugam sa ne dea ceea ce ne este de trebuinta intr-un anumit moment, iar in al treilea rand aducem slava si preamarim bunatatea, puterea si slava Sa.
