O, om! ce mari raspunderi ai, de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui in scris sau grai, de pilda ce la alţii dai,
caci ea, mereu, spre iad sau rai
pe mulţi o sa-i indrume.
Ai spus un cantec, viersul tau, ramane dupa tine,
indemn spre bine sau spre rau, spre curatire sau desfrau,
lasand in inimi rodul sau,
de har sau de rusine.
Ce grija trebuie sa pui, in viaţa ta, in toata,
caci gandul care-l scrii sau spui, s-a dus...
in veci nu-l mai aduni, si vei culege roada lui,
ori viu, ori mort, odata.
Arati o cale, calea ta,in urma ta nu piere,
e calea buna sau e rea, va prabusi sau va-nalta,
vor merge suflete pe ea,
spre cer sau spre durere.
Ai spus o vorba, vorba ta, mergand din gura-n gura,
va-nveseli sau va-ntrista, va curati sau va-ntina,
rodind samanta pusa-n ea,
de dragoste sau ura.
Traiesti o viata... viata ta, e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita, cum ti-o traiesti vei castiga,
ori fericire pe vecie,
ori chin pe totdeauna.
Scrii un cuvant... cuvantul scris e-un leac sau e otrava,
tu vei muri dar tot ce-ai scris, ramane-n urma drum deschis,
spre moarte sau spre paradis, spre-ocara sau spre slava.
O om! Ce mari raspunderi ai, tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai, sau lasi prin pilda care-o dai,
pe multi; pe multi spre iad sau rai,
mereu o sa-i îndrume.
Deci nu uita...! Fii ortodox, cu grija fii, cu teama,
sa lasi în urma un folos,
un semn, un gand, un drum frumos,
caci pentru toate, neindoios, la urma vei da seama.
Traian Dorz
EPIGRAMA
Daca nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea usor se rataceste
La vorbirile desarte.
Si de nu se odihneste
Mila pacii intru noi,
Vom gasi mereu pricina
De gâlceava si razboi.
Iar cand nu ne dam silinta
Spre cunoasterea de sine,
Cântarim mai totdeauna
Numai faptele straine.
SF. IOAN IACOB HOZEVITUL
SEMNUL SFINTEI CRUCI
Semnul crucii este noua
Scutul cel mantuitor
Care departeaza raul
Si ne da la toate spor.
Deci sa facem cum se cade
Crestinescul nostru semn,
Caci vrajmasii fug atuncea
Ca de preacinstitul lemn.
Iar acei ce bat in cobza
Si pe cruce o ingana,
Au samanta necredintei
Si pecete rea la mana!
N-au evlavie in suflet,
Nici rusine la obraz
Plecaciune nu pot face
Ca-i “boierul pe grumaz”!
Domnul cerurile pleaca
Pentru neamul omenesc,
Iar la El sa-si plece capul-
Multi crestini nu se silesc.
El intinde sus pe cruce
Mainile dumnezeesti,
Tu macar a face “semnul”
Omule nu te silesti.
El ne mantuie crestine
Savarsindu-Se pe lemn,
Iara tu socoti rusine
Ca sa faci al crucii semn!
SF. IOAN IACOB HOZEVITUL
